Revista Antreprenoriat Transilvan
Resursele Umane - elemente strategice ale organizaţiilor
Afacerile mici şi mijlocii oferă celui care vrea, şansa să se afirme economic. Toţi dorim să fin independenţi, dar această dorinţă nu ne transformă pe toţi în întreprinzători. Foarte mulţi pornesc întro afacere fără să-şi testeze aptitudinile de potenţial întreprinzător dar mai ales fără să posede un volum minim de cunoştinţe în domeniul administrării unei afaceri, bazându-se doar pe experienţă şi motivaţie pentru reuşită.
Motivaţiile care ne împing spre iniţierea unei afaceri sunt multiple: perspectiva câştigurilor mari, perspectiva unei munci atrăgătoare, perspectiva obţinerii prestigiului, statutul şi respectul social ce decurg din poziţia de întreprinzător, resursele ce se pot obţine, extinderea relaţiilor, statutul de a fi propriul tău stăpân, asigurarea unui nivel de trai ridicat familiei etc.
Dar şi piedicile în calea iniţiativei întreprinzătorilor particulari sunt multiple: lipsa de capital; dobânzi mari practicate de bănci, greutăţi în obţinerea creditelor bancare, regim de impozitare neadecvat, teama de risc, lipsa unor cunoştinţe în domeniul iniţierii afacerilor, dar mai ales lipsa unor cunoştinţe manageriale.
În condiţiile economiei actuale este necesar un nou tip de management, fundamentat pe sistemul de valori specific economiei de piaţă, care prin concept şi mod de aplicare să determine remodelarea şi funcţionarea competitivă a firmelor.
Managementul este indispensabil de fiecare dată când activităţile unei mulţimi de oameni trebuie să fie coordonate pentru a atinge un scop precis, în contextul condiţiilor întotdeauna schimbătoare, făcând dificilă orice planificare exactă.
De altfel în momentul actual, economia românească a ajuns într-un punct în care un rol decisiv îl are comportamentul managerial, atitudinea managerilor faţă de schimbare, noul mod de gândire al acestora.
Criza de restructurare economică, socială, politică şi morală prin care trece România se datorează puternicei crize manageriale urmare a lipsei de pregătire practică în conducerea şi gestionarea schimbării.
Dintre resursele care se folosesc în orice întreprindere cea mai importantă este resursa umană.
Focalizarea concepţiei manageriale pe resursa umană reprezintă o soluţie posibilă de realizare a performanţelor indiferent de domeniul de activitate. Fără prezenţa efectivă a oamenilor care ştiu ce, când şi cum trebuie făcut, ar fi imposibil ca organizaţiile să-şi atingă obiectivele.
Dacă până nu de mult interesul managerilor se concentra asupra aspectelor „tehnice”- obţinerea de noi pieţe, realizarea unui profit cât mai mare, introducerea noilor tehnologii, restructurarea activităţii, de cele mai multe ori pierzând din vedere aspectul „uman” al activităţii din organizaţiile lor, în prezent activitatea de resurse umane a devenit extrem de importantă pentru asigurarea organizaţiilor cu angajaţi valoroşi care să contribuie la realizarea obiectivelor acestora.
Este evident astăzi că managerul competent trebuie să aibă o mare capacitate de analiză şi sinteză, flexibilitate şi mobilitate în gândire, capacitate de negociere, disponibilitate de dialog, spirit de echipă, dar, mai ales, să ştie cum să motiveze angajaţii în obţinerea de rezultate performante şi să conştientizeze că succesul poate fi obţinut numai atunci când fiecare angajat simte că are valoare şi că este important în cadrul organizaţiei.
Orice afacere este sortită eşecului dacă întreprinzătorul nu acordă atenţia cuvenită acestei resurse, care dintre toate resursele este singura creatoare de valoare, este o resursă cheie, o resursă vitală, care asigură supravieţuirea dezvoltarea şi succesul competiţional al tuturor organizaţiilor.
Esenţa oricărei organizaţii este efortul uman, iar eficienţa şi eficacitatea acesteia sunt influenţate, în mare măsură, de comportamentul oamenilor în cadrul organizaţiei. Orice om de afaceri trebuie să aibă în vedere permanent următoarele aspecte referitoare la resursele umane:
reprezintă una din cele mai importante investiţii ale organizaţiei;
sunt unice în ceea ce priveşte potenţialul lor de creştere şi dezvoltare precum şi capacitatea lor de a-şi cunoaşte şi învinge propriile limite , pentru a face faţă noilor provocări sau exigenţelor actuale şi de perspectivă;
sunt singurele resurse inepuizabile de creativitate, de soluţii şi idei noi, originale şi valoroase;
sunt singurele capabile să producă şi să reproducă toate celelalte resurse disponibile ale unei organizaţii;
oamenii constituie bunul cel mai de preţ al organizaţiei;
constituie un important factor care trebuie înţeles, motivat şi antrenat în vederea implicării cât mai depline şi profunde în realizarea obiectivelor organizaţionale;
Convinşi fiind că resursele umane sunt principala resursă strategică ale oricărei organizaţii, orice conducător trebuie să acorde importanţă maximă unor activităţi ca: atragerea şi folosirea resurselor umane, asigurarea compatibilităţii între cerinţele posturilor şi competenţa personalului, formarea şi dezvoltarea resurselor umane, managementul carierei personalului, evaluarea performanţelor profesionale, motivarea personalului şi nu în ultimul rând, conceperea modalităţilor de realizare a unui sistem al organizaţiei care să asigure satisfacţii şi posibilitatea de armonizare a obiectivelor personale cu cele organizaţionale