Revista Antreprenoriat Transilvan

Responsabilităţile contabile ale antreprenorului

Prof. univ. dr. Ramona NEAG, Asist. univ. drd. Irina PĂŞCAN

Desfăşurarea activităţii economice a unei entităţi se bazeaza si pe elaborarea de informaţii financiar-contabile utile în procesul de luare a deciziilor. Aceste informaţii se regăsesc cu preponderenţă în cadrul situaţiilor financiare anuale, care reprezintă raportări anuale obligatorii pentru orice entitate, indiferent de mărimea acesteia.

Informaţiile financiar-contabile sunt utile unei sfere largi de utilizatori care cuprinde managementul entităţii, partenerii comerciali (clienţii şi furnizorii), finanţatorii (asociaţii sau acţionarii, băncile sau alţi creditori financiari), angajaţii, instituţiile statului şi publicul larg. Necesităţile informaţionale ale diferitelor categorii de utilizatori sunt diverse, având în vedere natura tranzacţiilor derulate cu entitatea în cauză. Şi totuşi, există anumite informaţii necesare şi utile tuturor utilizatorilor interesaţi; în această categorie se încadrează, prin excelenţă, informaţiile referitoare la posibilitatea entităţii de a-şi continua activitatea într-un viitor previzibil.

Responsabilitatea publicării în cadrul situaţiilor financiare anuale a informaţiilor privind continuitatea activităţii ar trebui să revină deopotrivă conducerii entităţii şi profesioniştilor contabili. Se nasc astfel întrebări referitoare la criteriile de care ar trebui să se ţină cont în evaluarea stării de continuitate a activităţii unei entităţi în vederea exprimării unui punct de vedere responsabil şi pertinent în acest domeniu.

Premisa continuităţii activităţii constituie un principiu contabil fundamental pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare ale unei entităţi. Conform reglementărilor contabile aplicabile în România, “trebuie să se prezume că entitatea îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului continuităţii activităţii. Acest principiu presupune că entitatea îşi continuă în mod normal funcţionarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii. Dacă administratorii unei entităţi au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii, această informaţie trebuie prezentată, împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia entitatea nu îşi mai poate continua activitatea” (Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial nr. 766 din 10 noiembrie 2009, paragraful 38 alin. (1) şi (3)).

Cu alte cuvinte, este responsabilitatea managementului entităţii să evalueze adecvarea premisei continuităţii activităţii, astfel încât informaţiile financiar-contabile prezentate prin intermediul situaţiilor financiare anuale să prezinte o imagine cât mai fidelă a realităţii activităţii din cadrul entităţii respective.

Continuitatea activităţii unei entităţi nu este o ipoteză pe care, în mod tacit, o putem accepta, ci ea trebuie să fie verificată. Deşi reglementarea contabilă menţionată mai sus face referiri cu privire la obligativitatea prezentării de informaţii referitoare la capacitatea sau incapacitatea unei entităţi de a-şi continua activitatea, totuşi indiciile care trebuie avute în vedere în aprecierea stării de continuitate nu sunt suficient detaliate. Se precizează doar că “deteriorarea rezultatelor din exploatare şi a poziţiei financiare, ulterior datei bilanţului, indică nevoia de a analiza dacă presupunerea privind continuitatea activităţii este încă adecvată” (OMFP 3055 din 29 octombrie 2009, paragraful 38 alin. 2).

Pe măsură ce situaţia economică generală a entităţii se deteriorează, acest lucru se resimte tot mai mult asupra profitabilităţii şi fluxurilor de numerar obţinute, aceste elemente putând fi considerate primele indicii cu privire la faptul că ar putea fi pusă sub semnul întrebării continuitatea activităţii. Literatura de specialitate sintetizează şi alte criterii utile conducerii în evaluarea stării de continuitate a unei entităţi. Dintre acestea am menţiona:

  • apropierea scadenţei împrumuturilor cu termen fix fără perspective realiste de reînnoire sau rambursare, sau bazarea excesivă pe împrumuturile pe termen scurt pentru finanţarea activelor pe termen lung;
  • fluxuri de numerar negative din activitatea de bază a entităţii (plăţi mai mari decât încasări din activitatea de exploatare a entităţii);
  • incapacitatea de a plăti creditorii la data scadenţei;
  • pierderea unei pieţe principale sau a unui furnizor principal;
  • deficienţe importante în aprovizionare;
  • acţiuni în justiţie pe rol împotriva entităţii, care, dacă au succes, pot avea drept rezultat obligaţii care probabil nu pot fi îndeplinite;
  • schimbări legislative sau de politică guvernamentală aşteptate să aibă un impact negativ asupra entităţii.

Desigur că niciunul dintre aceste criterii, luate individual, nu poate fi decisiv pentru a indica imposibilitatea de continuitate a activităţii; indiciile menţionate mai sus ar trebui analizate împreună, în corelaţie cu elementele specifice mediului economic, social, politic în care îşi desfăşoară activitatea entitatea respectivă.

Evaluarea continuităţii activităţii nu este un proces simplu, dar reprezintă responsabilitatea fiecărui conducător de entitate.

Continuitatea unei activităţi nu este uşor de realizat! În condiţii dificile pe piaţă şi mai ales în perioade de criză financiară această analiză se impune imperios a fi realizată. Managerul nu este singur! Profesionistul contabil trebuie sa stea aproape de managerul entităţii într-un asemenea demers. Indiferent dacă este persoană angajată sau persoană fizică sau juridică cu contract de prestări servicii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR), acestea au responsabilitatea de a analiza cel puţin la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar (sfarşitul anului calendaristic) dacă entitatea va avea capacitatea economică, financiară de a continua activitatea într-un viitor previzibil.

Decizia de a începe o activitate şi de a înfiinţa o societate comercială conduce la asumarea multor responsabilităţi din partea decidentului. Aceste responsabilităţi nu trebuie sa ne sperie, dar trebuie sa le conştientizăm pentru că numai fiind informaţi putem să facem faţă situaţiilor prevăzute şi neprevăzute cu care se va confrunta un manager în demersul său de a conduce propria sa afacere !