Revista Antreprenoriat Transilvan
Managementul proiectelor finantate din fonduri structurale
Apelarea la resursele de finanţare oferite de fondurile structurale reprezintă astăzi un subiect de actualitate, dezbătut cu un ton ridicat de mediul de afaceri, de presă, de mediul politic etc. Gradul de absorbţie al fondurilor europene (circa 8% după 3 ani) reprezintă un criteriu de evaluare în aprecierea eficienţei diverselor structuri publice, care gestionează în calitate de autoritate de management diverse fonduri europene. În toate aceste discuţii, accentul cade pe capacitatea potenţialilor beneficiari de a scrie proiecte şi de a obţine mult doritele resurse nerambursabile.Bine-nţeles că dificultatea „scrierii” unui proiect nu poate fi ignorată, dar în condiţiile existenţei unui număr ridicat de societăţi de consultanţă specializate în realizarea, spunem noi mai mult formală, a unor asemenea proiecte considerăm că o astfel de dificultate este deja depăşită. În aceste condiţii se pune întrebarea care ar fi celelalte impedimente care împiedică derularea proiectelor acceptate la finanţare?
În opinia noastră în răspunsul la o astfel de întrebare accentul trebuie să cadă în aceste condiţii mult mai mult spre condiţiile financiare pe care trebuie să le îndeplinească potenţialii beneficiari şi mai puţin pe elementele formale iniţiale legate de „scrierea” proiectelor.
În implementarea proiectelor finanţate din fonduri structurale problema cea mai mare pentru orice beneficiar o constituie existenţa unor resurse proprii, suficient de mari pentru a asigura finanţarea proiectului. Deoarece mecanismul decontării cheltuielilor impune ca acestea să fie efectiv plătite la momentul depunerii oricărei cereri de rambursare este evident că potenţialii beneficiari trebuie să asigure o finanţare a activităţilor prevăzute în proiect peste contribuţia proprie la proiect. Altfel spus aceştia au nevoie de un fond de rulment, care să acopere plăţile efectuate în cadrul proiectului pe intervalul de timp în care acesta este reîntregit, pe baza rambursării cheltuielilor efectuate.
Intervalul de timp în care are loc această rambursare a cheltuielilor conţine pe de-o parte intervalul de timp necesar organismelor intermediare şi de management pentru a realiza verificarea documentelor contabile (de regulă 30 de zile) şi pentru a efectua plata către beneficiar (de regulă 45 de zile), iar pe de altă parte este intervalul de timp care se scurge din momentul achitării acelei cheltuieli şi momentul în care cererea de finanţare este efectiv depusă În acest context, derularea proiectului atrage pentru beneficiar noi probleme de gestionare, deoarece alături de contribuţia proprie, trebuie să asigure şi un fond de rulment care să permită, prin avansare şi recuperare succesivă, desfăşurarea activităţilor proiectului. În condiţiile în care majoritatea întreprinzătorilor apelează în finanţarea proiectelor proprii la fondurile structurale pentru a obţine resurse „gratuite”, este foarte importantă conştientizarea faptului ca astfel de resurse atrag după sine costuri ascunse care îngreunează derularea unei finanţări care, teoretic, este acceptată odată cu aprobarea proiectului. Un astfel de cost este reprezentat chiar de costul asigurării acestui fond de rulment.
Dacă acceptăm ipoteza lipsei resurselor proprii, întreprinzătorul care solicită o astfel de finanţare este obligat să apeleze la resurse împrumutate, aceste resurse împrumutate atrag după sine o dobândă şi asigurarea pentru finanţator a unor garanţii acoperitoare. Lipsa garanţiilor presupune apelarea la fondul de garantare, fond de garantare care impune plata unor comisioane, iar toate aceste elemente de efort: comisioane, dobânzi pe care le face beneficiarul unei astfel de finanţări reprezintă cheltuieli neeligibile în raport cu bugetul proiectului finanţat . În consecinţă vor fi suportate exclusiv de către beneficiar, fără a avea posibilitatea de a le recupera. Deci ceea ce apare la o primă vedere ca resurse gratuite atrag după sine un set de costuri suplimentare a căror nivel trebuie conştientizat şi identificat apriori depunerii cererii de finanţare şi bine-nţeles semnării oricărui contract de finanţare.
Dificultăţile legate de implementarea proiectelor de investiţii, cauzele şi costurile suplimentare generate de acestea nu se opresc însă aici. La momentul în care un astfel de proiect a fost acceptat orice întreprindere devine o virtuală instituţie publică, deoarece va beneficia de bani publici, context în care raţionamentele după care se ghidează plăţile făcute pentru proiect se supun unor reguli extrem de stricte şi spunem noi chiar foarte complicate pentru un întreprinzător mic sau mediu care nu beneficiază neapărat de cunoştinţele economice şi juridice necesare.