Revista Antreprenoriat Transilvan
Echilibrul financiar şi capacitatea de autofinanţare
Un principiu deosebit de important in finantarea activitatii economice a agentului economic este necesitatea de a acoperii activele pe care si le procura intreprinderea cu capitaluri care raman la dispozitia ei pe un interval de timp cel putin egal cu durata de viata a respectivelor active. Aceasta este o conditie elementara dar nu si suficienta pentru asigurarea echilibrului financiar al intreprinderii. Numai in acest fel se poate asigura lichiditatea necesara si o trezorerie sanatoasa. Este o conditie importanta de indeplinit in evitarea riscului de incapacitate de a face fata platilor si in consecinta un risc de faliment sporit. In acelasi timp respectarea acestei reguli si asigurarea lichiditatii necesare potenteaza contributia intreprinderii la asigurarea unei circulatii monetare sanatoase in economie si la evitarea blocajelor in lant.
Un indicator deosebit de important ce reflecta modul de respectare a acestui principiu de finantare a activitatii este fondul de rulment net . Potrivit unui principiu fundamental al afacerilor pe care l-am prezentat , o intreprindere i-si finanteaza activele cu capitaluri ce raman la dispozitia sa un interval de timp cel putin egal cu durata de viata a activelor respective. Rezulta de aici ca pe baza capitalurilor permanente se constituie mai intai active imobilizate, iar ce ramane se va folosi pentru finantarea activelor circulante, mai bine zis pentru partea stabila a activelor circulante , activele circulante mai fiind finantate si pe seama datoriilor pe termen scurt.
Avand in vedere ca exista egalitate bilantiera intre activ si pasiv acest indicator se mai calculeaza si dupa formula:
FRN = active circulante datorii curente
Indiferent de formula de calcul utilizata rezultatul este acelasi si interpretarea poate sa fie aceeasi. Insa in primul caz cea mai buna interpretare este de la capiutaluri spre active , iar in cea de-a doua de la active spre capitaluri.
Astfel daca FRN este pozitiv atunci inseamna ca toate activele imobilizate sunt finantate din capitaluri permanente ba mai mult exista active circulante la o valoare indicata de marimea de calcul a FRN finantate din capitaluri permanente. O alta interpretare ar fi: capitalurile permanente finanteaza toate activele imobilizate si chiar o parte (de marime egala cu marimea de calcul a FRN) din activele circulante. Iata deci ca o marime pozitiva a fondului de rulment arata o situatie favorabila a acestui indicator din punct de vedere al regulii de aur a finantarii: “durata de imobilizare a unui activ trebuie sa fie mai mica decat durata sursei sale de finantare”.
Din acest punct de vedere este necesar sa se urmareasca evolutia in timp a acestui indicator pentru ca echilibrul indicat de acesta poate fi foarte usor perturbat. Firma poate sa faca la un moment dat investitii in active imobilizate si daca nu i-si cunoaste indeajuns capacitatea de autofinantare si deasemenea nivelul necesar de finantare pe termen lung pentru acele investitii va putea sa ajunga la un FRN negativ. Dar ce indica un fond de rulment negativ? Acesta arata ca firma nu reuseste sa finanteze in intregime activele imobilizate din capital permanent si exista active imobilizate finantate din datorii curente. Iata deci o situatie de nedorit deoarece avem un activ imobilizat pe o perioada mai lunga decat sursa sa de finantare. Este o situatie nedorita din punct de vedere al capacitatii de plata al firmei deoarece este un dezechilibru. Este adevarat totusi ca daca fondul de rulment este negativ dar marimea sa nu este foarte mare s-ar putea ca firma sa nu aiba probleme de capacitate de plata deoarece ea poate sa faca fata platilor prin jocul termenelor de incasare si a termenelor de plata. Atunci cand fondul de rulment este negativ firma trebuie sa fie mai atenta si sa incerce in timp cat mai scurt cu putinta sa repare acest dezechilibru.
Fondul de rulment net este o modalitate de folosinta a capitalurilor permanente. Chiar daca nu se evidentiaza distinct in bilant el este o existenta certa. In fiecare moment in care s-a incheiat bilant se poate spune care este marimea reala a FRN, adica cat din capitalurile permanente sunt disponibile pentru acoperirea activelor circulante , fiind vorba de capitaluri permanente care fie ca au termene de exigibilitate foarte indepartate , fie ca sunt proprii ale intreprinderii , conferind in acest sens siguranta si stabilitate in afaceri.
Nu este suficient sa se calculeze acest indicator odata cu intocmirea si prezentarea situatiilor financiare la jumatatea si finele anului. Este necesar in acest sens calculul acestui indicator la finele fiecarei luni pentru ca evolutia acestuia sa poata fi urmarita in timp si chiar in momentul in care firma doreste sa faca o investitie.
Fondul de rulment net, pe langa determinarea sa in marime absoluta este util sa se calculeze si sub forma relativa atat fata de total active cat si mai ales in functie de activele circulante.
Astfel avem rata fondului de rulment ca raport intre fondul de rulment net si total active:
Rata FRN = FRN / Total Active
Si respectiv rata fondului de rulment ca raport intre fondul de rulment si activele circulante.
Rata fondului de rulment , marimea acestuia din punct de vedere optimal este destul de greu de determinat fara a se face o analiza statistica din punct de vedere a acestui indicator, a ramurii din care face parte firma.
Este foarte important sa se urmareasca evolutia in timp a indicatorului FRN si sa fie privit in corelatie cu capacitatea de autofinantare de mentinere si dezvoltare.
Capacitatea de autofinantare este un concept destul de delicat in analiza financiara si dupa parerea mea aceasta trebuie tratata cu multa atentie.
Se afirma in multe lucrari pe domeniul analizei financiara urmatoarele aspecte si anume ca avem de-a face cu autofinantare de mentinere si autofinantare de dezvoltare. Nimic mai adevarat. Capacitatea de autofinantare de mentinere este legata de notiunea de amortizare iar capacitatea de autofinantare de dezvoltare este legata de notiunea de profit. Insa este nevoie de mult mai multe explicatii pentru a intelege importanta acestor indicatori si modul lor practic de aplicabilitate.
Capacitatea de autofinantare este un indicator dinamic si arata o consecinta a unei perioade de timp . Un aspect deosebit de important in ceea ce priveste capacitatea de autofinantare este studiul acestuia de la intreg spre parti si abia apoi de la parti spre intreg. Acest lucru poate fi evidentiat atunci cand firma inregistreaza pierderi.
Dar ce se intampla de fapt ? pentru ca firma doreste sa faca la un moment dat o investitie concretizata intr-un activ imobilizat. In acest caz ea trebuie sa-si determine foarte riguros cat este partea cu care ea poate sa contribuie din sursa proprie (autofinantare) si cat sa se imprumute pe termen lung fara a deteriora echilibrul dat de fondul de rulment.
Cel mai bine este insa sa aratam legatura care exista intre fondul de rulment net , investitii si capacitatea de autofinantare printr-un exemplu cat mai simplu cu putinta.
Sa presupunem ca avem o firma care are ca obiect de activitate spalarea rufelor. In acest sens ea achizitioneaza 5 masini de spalat. Acestea au fost achizitionate la un pret de 10 u.m. /buc astfel ca activele imobilizate au un total de 50 u.m. Aceste active au fost finantate in intregime pe seama capitalurilor permanente care au fost in valoare de 55 u.m. Rezulta de aici un fond de rulment net la inceputul perioadei de 5 u.m. care arata ca exista active circulante in valoare de 5 u.m. finantate din capitaluri permanente.
Sa presupunem ca amortizam cele 5 masini de spalat pe un termen de 5 ani in regim liniar. Rezulta de aici ca in decurs de un an firma inregistreaza cheltuieli cu amortizarea de 10 u.m. Restul cheltuielilor totalizeaza in decurs de un an o valoare de 200 u.m. Veniturile inregistrate in aceeasi perioada sunt in valoare de 230 u.m. . Rezulta de aici un profit net de 20 u.m. . Ce ne spun aceste informatii de fapt cu privire la capacitatea de autofinantare. Daca firma nu retrage dividende si repartizeaza intreg profitul la rezerve atunci capitalurile permanente cresc de la 55 um la 75 u.m. (55+20= 75 u.m.). In acelasi timp activele imobilizate scad la o valoare neta de 40 u.m. rezultate din diferenta 50 u.m. 40 u.m, la sfarsitul perioadei firma are un fond de rulment de 35 u.m. (75 40 = 35 )
Ce componenta are de fapt acest fond de rulment? El este compus din 5 u.m. fondul de rulment care exista la momentul initial, 10 u.m. date de capacitatea de autofinantare de mentinere (amortizari) si 20 u.m. date de capacitatea de autofinantare de dezvoltare (profit). Toate acestea arata ca firma poate in acest moment pe baza autofinantarii de mentinere ( amortizare) sa inlocuiasca active imobilizate uzate la o valoare de 10 u.m. Dar de fapt firma va folosi si o parte din capacitatea de autofinantare de dezvoltare pentru a achizitiona de exemplu o masina de spalat mai performanta si poate mai scumpa ( mai mult de 10 u.m.) . In perioada analizata ca rezultanta a activitatii acesteia, firma va putea sa faca de fapt investitii in active imobilizate in valoare totala de 30 u.m. plus 5 u.m. (fond de rulment initial) fara a duce la degradarea fondului de rulment ( acesta sa nu devina negativ). In cazul in care firma inregistreaza profit, capacitatea de autofinantare poate fi privita si de la intreg spre parti ( de la capacitatea de autofinantare totala spre capacitatea de autofinantare de mentinere si de dezvoltare ) cat si de la parti spre intreg ( adica de la capacitatea de autofinantare de mentinere si dezvoltare catre capacitatea de autofinantare totala).
Problema nu mai sta la fel si in cazul in care firma inregistreaza pierdere.
Sa presupunem aceeasi situatie initiala. Daca in perioada analizata cheltuielile cu amortizarea sunt in valoare de 10 u.m. , restul cheltuielilor sunt in valoare de 200 u.m. iar veniturile sunt in valoare de 203 u.m. , rezulta o pierdere de 7 u.m. In acest caz activele imobilizate scad la 40 u.m., si deasemenea capitalurile permanente scad la 48 u.m.
In acest caz daca am privii capacitatea de autofinantare de mentinere ca fiind indicata de amortizare am putea sa luam decizia sa achizitionam un activ imobilizat in valoare de 10 u.m. ceea ce ar aduce activele imobilizate la o valoare de 50 u.m. Prin aceasta operatiune fondul de rulment ar devenii negativ, deci echilibrul se deterioreaza. Pentru a nu produce acest dezechilibru este necesar ca ca daca firma doreste sa faca o investitie in active imobilizate sa se bazeze intai pe cele 5 u.m. care existau inca de la inceput ( frn initial) si ca rezultat al perioadei doar pe totalul dintre amortizare si profit , in acest caz 10 7 = 3. Restul investitiei trebuie finantat din diverse surse atrase pe termen lung. Deci iata ca daca firma nu mai inregistreaza profit si inregistreaza pierdere nu ne mai putem baza pe intreaga valoare data de amortizare ci numai pe capacitatea de autofinantare care este mai mica datorita pierderii inregistrate. In acest caz autofinantarea functioneaza numai de la intreg spre parti.