Revista Antreprenoriat Transilvan
Antreprenoriatul, criza şi studenţii
Românii trăiesc, mereu, „vremuri interesante”. Oricine a parcurs experienţa anilor '80, nu se poate să nu se fi identificat, măcar o dată, cu demonetizata etichetă „generaţie de sacrificiu”. Multiplele ipostaze ale vieţii cotidiene, schimbările rapide în plan socio-economic, ritmul galopant al inovării tehnologice, dar şi câte-o criză politică sau economică, fac din membrii societăţii, după caz, avangardişti sau inadaptaţi, în funcţie de nivelul de aspiraţie, informare, educaţie, mobilitate şi, de foarte multe ori, în funcţie de hazard.
O categorie din societate, ce reacţionează cu mare promptitudine sensibilitate, dar şi cu vulnerabilitate la cele mai mici schimbări este cea a antreprenorilor. Despre „patroni” - numiţi frecvent astfel în mod peiorativ - se ştiu o mulţime de lucruri. Depinde, doar, cine vorbeşte… Etichetaţi drept „exploatatori” sau, dimpotrivă, de „binefăcători ai economiei”, întreprinzătorii sunt percepuţi, de marea majoritate a publicului cu superficialitate şi, uneori, cu o invidie greu de mascat, ce naşte percepţii distorsionate, pe care nici formatorii de opinie nu sunt în stare să le trateze cu destulă claritate. Ştim bine cum, după „portretele” zugrăvite de mass-media, apar generalizări şi contaminări ale opiniei publice: scandalul iscat în jurul unei afaceri, poate naşte o imagine deformată asupra unei întregi categorii, în funcţie de cultura celui care interpretează mesajele. Aşa cum, frumuseţea stă în ochiul privitorului, percepţia ţine de rigoarea şi profunzimea cunoaşterii fiecăruia.
Poate că, indiferent amplitudinea surselor de informare ale publicului larg, încă nu se ştie cu destulă siguranţă că, iniţiativa privată este coloana vertebrală a economiei, că marii si micii întreprinzători şi afacerile lor sunt cele mai sănătoase componente ale ei, că de la firmele private se aşteaptă bani la buget, că de ritmul cu care se mişcă şi iau decizii antreprenorii, depind şi traiul zilnic al salariaţilor lor, al milioanelor de pensionari, al bugetarilor, elevilor, bolnavilor, asistaţilor social, dar şi credibilitatea ţării în faţa atât de râvniţilor investitori, pe care-i aşteptăm cum aşteptau bătrânii noştri să vină americanii. Antreprenorii sunt aceia care pot face, în orice moment, un tablou corect şi realist al stării economiei, în ciuda valurilor de demagogie ce curg pe canalele de informare, acolo unde, analişti cu pretenţii, vin să vorbească despre economie ca despre un organism bolnav, umplut cu paie, în locul sistemelor ce-l compun în realitate.
Şi, dacă procesul decizional se vede la televizor, antreprenorului nu-i mai rămâne decât să facă frisoane la orice schimbare de curs valutar, să i se înmoaie genunchii la unele spontaneităţi legislative, sosite „pe surse” şi să-şi ia măsuri de conservare a afacerii, în aşteptarea unui context mai predictibil. Şi, de parcă nu era de-ajuns că n-am dobândit încă destulă cultură ca să preţuim iniţiativa privată, s-a mai iscat şi criza, retezând parcursuri promiţătoare şi falimentând idealuri, adesea fondate pe credite ce s-au întors împotriva aspirantului. Apoi, criza i-a readus, în percepţia publică, şi pe îmbogăţiţii de criză, care, desigur, sunt asociaţi tot cu o seamă de antreprenori, atribuindu-li-se, adesea pe nedrept, cam tot ce este ilicit. Portretul antreprenorului, văzut astfel, este doar un instantaneu conjunctural, departe de „fotografia” ce-l reprezintă în realitate. Mai mult, o serie de sub-categorii antreprenoriale, cu trăsături mai pronunţate sau mai estompate au propriul lor portret, cu particularităţi distincte şi trepte de evoluţie foarte diferite.
Una dintre aceste sub-categorii, aproape necunoscută în afara mediilor de specialitate este reprezentată de studenţii-antreprenori. Cine aude prima dată această sintagmă, poate privi strădania lor cu un sentiment de zădărnicie, ştiind ce condiţii contextuale au de înfruntat. Ce ştim despre ei? Între toate opţiunile de carieră ale studenţilor, cariera antreprenorială este cel mai puţin abordată sub această denumire şi adesea confundată cu ocupaţia de manager. Deşi unele dintre abilităţile şi trăsăturile antreprenorului sunt superpozabile parţial peste cele ale managerului, diferenţa dintre cele două categorii se confirmă pe termen lung tocmai prin modul în care se structurează performanţele companiei, atunci când rolul de manager si antreprenor se confundă, dar mai ales prin filonul inovativ, care face diferenţa între cele două categorii, conferindu-le traiectorii diferite, dar complementare. Scutirea de taxe, la înfiinţarea firmelor de către studenţi, prevăzută de HG 166/2003, a generat dezvoltarea unei sub-categorii pe care Universitatea „Petru Maior” a decis să o monitorizeze în vederea identificării celor mai adecvate forme de sprijin: studenţii-antreprenori. Prin Centrul de Consiliere şi Orientare în Carieră, începând cu anul 2003, a fost demarat un studiu ce urmăreşte identificarea problemelor cu care se confruntă studenţii-antreprenori atât la înfiinţarea companiilor, dar şi în administrarea afacerilor, astfel încât să devină transparente nevoile lor în materie de educaţie antreprenorială, pe care Universitatea le poate suplini prin programe educaţionale dedicate.
Se ştie că performanţa companiilor este influenţată direct de nivelul de educaţie antreprenorială şi de experienţa antreprenorilor. În consecinţă, antreprenorii-studenţi, lipsiţi de experienţă, pot avea nevoi de formare şi de asistenţă de care nici nu sunt conştienţi. În urma monitorizării activităţii firmelor înfiinţate de studenţi, o serie de informaţii deosebit de interesante vin să clarifice problemele cu care aceştia se confruntă.
Aproape 800 de firme au fost înfiinţate de studenţii Universităţii „Petru Maior”, din 2003, până în prezent, de departe, cei mai prolifici ani fiind 2005 şi 2006. Cifra nu este una neglijabilă, dat fiind procentajul foarte mic de antreprenori cu studii superioare, chiar şi la nivel european. Ca obiect de activitate abordat de studenţiiantreprenori, serviciile predomină în 73% din cazuri, locul doi fiind ocupat de comerţ, respectiv 22% şi doar 5% în domeniul producţiei. În 53% dintre cazuri, la momentul investigării, iniţiatorii nu aveau planuri de afacere sau de dezvoltare a afacerii. Aceste planuri erau în curs de realizare pentru 32% din cei chestionaţi pe această temă şi doar 15% dispuneau efectiv de un plan de afaceri propriu. Desigur, decurge de aici o serioasă direcţie de asistenţă, pe care Centrul de Consiliere o şi acordă, de altfel, cu ocazia demersurilor de înfiinţare a fiecărei firme. În ce priveşte propriile abilităţi manageriale, acestea au fost considerate de 39% dintre studenţii-antreprenori ca fiind suficiente: 10% - foarte bune, 27% - bune, 22 % slabe la acest capitol şi doar 2% dintre ei le considerau foarte slabe. Încă un parametru relevant analizat a fost numărul de locuri de munca nou-create, adică numărul de angajaţi sau colaboratori în aceste firme. Structura resurselor umane si a locurilor de munca nou-create, la finalul analizei, cu cele mai recente date, din 2007, arată că 560 de persoane participă la activitatea firmelor, din care 392 - salariaţi şi 168 în regim de colaborare. Dat fiind că s-au văzut proiecte europene, de sute de mii de euro, care au creat unuldouă locuri de muncă, se poate aprecia impactul social al iniţiativei private a tinerilor, care au pornit, în marea lor majoritate, cu un capital minuscul. La monitorizarea de la finele anului 2007, numărul studenţilor-antreprenori provenind de la Facultatea de Ştiinţe Economice, Juridice şi Administrative este cel mai ridicat, urmaţi de cei de la Inginerie, în timp ce studenţii de la Ştiinţe şi Litere sunt cel mai puţin reprezentaţi. Firmele care funcţionează, în proporţie de 64,3%, aparţin, preponderant, tot studenţilor economişti. Numărul de angajaţi este sensibil egal în firmele înfiinţate de studenţii economişti şi de ingineri, în timp ce studenţii de la Ştiinţe şi Litere nu sunt reprezentaţi (fapt ce-ar putea demonstra, alături de o lipsă de capacitate şi abilităţi de administrare a afacerilor, şi o propensiune spre afaceri de tip “persoană fizică autorizată”, sau colaborări sporadice, pe servicii de mică anvergură, prin colaborări de contingenţă sau rulaj economic nesemnificativ.
La capitolul resurse, discrepanţa este ceva mai mare, dovedind, cel mai probabil, o inabilitate mai frecventă la antreprenorii ingineri, în a identifica resurse (credite bancare, asocieri contractuale în participaţiune, etc), ceea ce denotă o altă categorie de nevoi de formare, cu care studenţii economişti se confruntă mai puţin: administrarea afacerilor. Există, însă, disponibilitatea fermă, a 80% dintre studenţii-antreprenori, indiferent de natura pregătirii academice, de a participa la activităţi de formare şi dezvoltare a abilităţilor şi competenţelor antreprenoriale organizate de Universitatea "Petru Maior" din Târgu Mureş, fie gratuit, fie contra-cost.
Desigur, multe alte informaţii devin transparente prin aceste monitorizări, dar esenţial este că studiul fenomenului antreprenorial la studenţi este util, în primul rând, pentru luarea de decizii avizate, destinate sprijinirii lui; mai mult, în domeniul educaţiei antreprenoriale, antreprenorii-studenţi pot beneficia, din partea Universităţii, de exact acele cursuri de care au nevoie, iar cei ce intenţionează să demareze afaceri, sunt asitaţi prin consiliere şi consultanţă antreprenorială din partea Centrului de Consiliere, pe baza problematicii comune, identificate prin monitorizare, dar şi pe baza particularităţilor educaţionale şi de informare identificate la fiecare studentantreprenor. O nouă analiză asupra indicatorilor performanţei în administrarea afacerilor iniţiate de studenţi va fi disponibilă în primul trimestru din 2010, pentru o imagine pertinentă a impactului crizei asupra antreprenoriatului studenţesc.
Demersul antreprenorial al tinerilor studenţi poate avea „vicii ascunse” ce decurg dintr-un lung şir de factori ce depind de nivelul educaţional în materie, dar şi de nivelul de încărcare cu responsabilităţi ce decurg din calitatea de student şi multiplele roluri pe care acesta şi le asumă cotidian. Pe de alta parte, mediul economic este unul concurenţial şi fără clemenţă, făcând posibile eşecuri insurmontabile în unele cazuri ceea ce poate reprezenta un important factor demotivant, chiar factor de risc, restant pe termen mediu sau lung. Neglijarea acestor aspecte, de către mediul academic, ar fi o extravaganţă ce ne-ar putea costa scump, la nivel de societate, pe termen mediu şi lung, dacă nu vom găsi formulele adecvate de sprijin, complementare facilităţilor de care pot beneficia aceşti tineri, din partea unui sistem economic bântuit de ambiguităţi şi instabilitate.
Dat fiind că antreprenoriatul reprezintă una dintre cele mai importante orientări către o perspectiva de sănătate economică şi prosperitate, de dezvoltare a unei adevărate pături mijlocii a societăţii, tema dezvoltării antreprenoriatului la tineri este una de importanţă deosebită pentru responsabilitatea socială a universităţilor şi a sistemului educaţional în general, dincolo de implicaţiile economice şi de mentalitate pe care le atrage.