Revista Antreprenoriat Transilvan
Antreprenoriat feminin
Pe măsură ce afacerile mici se dezvoltă, are loc şi un proces mai lent, dar nu mai puţin interesant, de formare a unei mentalităţi colective privind femeile de afaceri.
Lector univ.drd. Angela On
S-a afirmat adesea că în ţara noastră există o încetineală sau chiar un soi de imobilism în dezvoltarea unei mişcări feministe consistente, cu o ideologie bine închegată, similară celor din ţările occidentale. Drepturile femeilor nu au fost obţinute în ţara noastră în urma unor mişcări ample revendicatoare sau a unor lungi dezbateri politice, ci mai degrabă au venit de la sine, în principal din necesitatea implicării femeilor în muncă. Din această cauză feminismul românesc a însemnat doar solidaritate cu feminismul din alte ţări şi s-a manifestat mai degrabă în domeniul jurnalistic, al literaturii, al preocupărilor pentru emanciparea femeilor prin educaţie, etc.
În perioada comunistă egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbaţii în toate domeniile vieţii sociale era legiferată, astfel că s-a creat o tradiţie a implicării femeilor în activitatea economică; generaţii întregi de femei se pregăteau în toate domeniile de activitate, inclusiv în profesii considerate drept apanajul bărbaţilor. Acest lucru le-a oferit femeilor posibilitatea incontestabilă de a obţine un statut social superior şi un grad important de independenţă economică, acces la educaţie superioară şi, nu fără importanţă, a creat un mediu care a favorizat implicarea femeilor în viaţa publică. De pildă, reprezentarea tuturor minorităţilor existente în societate era o obligaţie oficial respectată în fostele ţări ale lagărului comunist, aşa încât femeile reprezentau 35% din numărul membrilor Marii Adunări Naţionale din România, 23% în Polonia, 25-30% în Ungaria, etc. Sigur că aceste cifre nu sunt relevante deoarece clasa politică din perioada dinainte de 1989 nu era reprezentativă în mod autentic pentru nici o categorie de persoane. Însă cifrele sunt importante întrucât au creat o mentalitate colectivă permisivă, un mediu prietenos al participării femeilor inclusiv la nivelul conducerii întreprinderilor, al administraţiei locale etc.
Schimbările care s-au produs în urma revoluţiilor politice din Estul Europei au produs, din păcate, o îngustare a posibilităţilor de manifestare pentru femei şi au adus o serie de probleme noi, considerate tipic occidentale, pe fundalul declinului economic. Statisticile arată, de pildă, că restructurarea economică le-a afectat mai mult pe femei decât pe bărbaţi. Populaţia feminină devenită şomeră a fost de peste 60% din totalul şomerilor în ţări ca Rusia, Bulgaria, Republica Cehă etc. La nivelul structurilor de conducere a avut loc o retragere a femeilor din viaţa politică, dar şi din conducerea organizaţiilor în general, astfel că decizia s-a masculinizat în mod treptat, pe măsură ce sărăcia s-a feminizat. Analiştii vorbeau prin urmare de democraţii masculine (proporţia femeilor în structurile de conducere politică era în jur de 5-7% în toată regiunea), şi de economii masculine.
În ultimii ani situaţia globală a reprezentării feminine în politică sau în structurile de conducere ale organizaţiilor nu a înregistrat modificări semnificative. Raporturile s-au menţinut, cel puţin în ce priveşte distribuirea competenţelor din domeniile: politic, legislativ şi executiv. Să luăm ca exemplu doar componenţa Parlamentului şi Guvernului României: proporţia femeilor deputaţi din ţara noastră se menţine în ultimele trei legislaturi la 11% din totalul membrilor camerei inferioare a Parlamentului, iar în Senat, după ce la alegerile din 2000 au fost alese 11 femei (8% dintre senatori) iar în 2004 13 femei (9%), la ultimele alegeri din 2008 proporţia femeilor a scăzut la 6%, adică numai 8 femei senatori (vezi şi ). În ce priveşte componenţa Guvernului României, în actuala legislatură sunt numai 3 femei ministru într-un total de 22 de portofolii (14%).
Aceste cifre nu fac decât să confirme acel imobilism al societăţii româneşti patriarhale în ce priveşte realizarea unui mix autentic al genurilor, în procesul decizional şi în distribuirea competenţelor. Instituţiile care deţin puterea, precum şi structurile alese continuă să fie dominate de bărbaţi, situaţie care continuă să afecteze atât deciziile adoptate, cât şi politicile elaborate.
În acest context, net defavorabil jumătăţii feminine a populaţiei, s-a dezvoltat totuşi o zonă în care femeile se manifestă deplin şi din ce în ce mai pregnant, şi anume în domeniul afacerilor private. Modalitatea în care s-a realizat şi se realizează acest lucru este tipică ţării noastre, în sensul că, fără ostentaţie, discret, femeile au dovedit că pot să îşi înfiinţeze propriile afaceri şi să îşi asume responsabilităţi depline în gestionarea activităţilor specifice acestora. Fenomenul are loc nu neapărat din necesitatea de a dovedi competenţe şi abilităţi similare celor ale bărbaţilor, ci, în principal din raţiuni practice imediate: necesitatea economică de a întreţine singure o familie sau de a contribui la bugetul familiei. Numeroase femei - sau cupluri - au decis să lucreze pe cont propriu în condiţiile în care şomajul a crescut îngrijorător sau situaţia locului de muncă anterior nu mai corespundea din punct de vedere financiar, pentru întreţinerea familiei.
Desigur, interesant este fenomenul dezvoltării unei culturi a antreprenoriatului feminin în ţara noastră, indiferent de raţiunile care au stat la baza dezvoltării unui asemenea segment, în cadrul mai larg al gestiunii IMM-urilor. Pe măsură ce afacerile mici se dezvoltă, trecând prin stadii succesive de organizare sau de statut juridic, are loc şi un proces mai lent, dar nu mai puţin interesant, de formare a unei mentalităţi colective privind femeile de afaceri. Nu este vorba doar de atitudinea celorlalţi faţă de femeile patroni (zonă în care calificările misogine încep să slăbească), dar şi de o recunoaştere deschisă a abilităţilor naturale ale femeilor de a coordona munca celorlalţi, a stilului lor uşor adaptabil la condiţiile de mediu, a capacităţii de a lucra în echipă şi de a dezvolta reţele, a calităţilor de negociatori şi de decidenţi, etc.
Dacă în managementul organizaţiilor mari femeile reuşesc să pătrundă de multe ori doar copiind stilul masculin (pentru a nu face notă discordantă cu majoritatea masculină a structurilor de conducere), în afacerile proprii femeile se pot manifesta natural, fiind din acest punct de vedere mai credibile; pot chiar să accentueze acele abilităţi tipic feminine sensibilitatea, grija faţă de ceilalţi, empatia - care sunt de altfel de mare căutare în zilele noastre. Vestea bună este că din ce în ce mai mult, valoarea adevărată a unui om de afaceri este apreciată în funcţie de rezultate şi de tipul de raporturi cu ceilalţi şi nu în funcţie de genul său. Din această perspectivă, viitorul femeilor ca patroni, este asigurat.