Revista Antreprenoriat Transilvan
Antichitatea şi managementul modern
Cu mult timp înainte ca sistemele industriale să-şi impună supremaţia în economie, o serie de metode şi principii ale ştiinţei conduceri sunt utilizate în impulsionarea activităţilor productive sau comerciale. Cum poate fi interpretată coordonarea construirii piramidelor Egiptului antic (4000 î.e.n.) decât "conducerea şi direcţionarea efortului a peste 100.000 de oameni pe o perioadă de 20 de ani pentru realizarea unui obiectiv". Proporţiile lucrării sunt menţionate de către Herodot (aproximativ 450 î.e.n.), când a vizitat Egiptul şi se referă la Piramida lui Keops (2589-2566 î.e.n.) din Gizeh, singurul monument din cele şapte minuni ale lumii antice, care a rezistat timpului şi istoriei. Piramida înaltă de 150 de metri (43 de secole a fost cea mai înaltă construcţie) cu laturile bazei de 230 de metri, este construită preponderent din pietre de calcar de aproximativ 2,5 tone fiecare, dar şi din granit (52 piese) cu o greutate mult mai mare (între 25-40 tone fiecare). Rămâne o enigmă a istoriei modul în care au fost realizate aceste monumente: metalul cel mai dur era cuprul, roata nu era utilizată în construcţii, pietrele proveneau din ţările arabe, transportul terestru şi fluvial era deosebit de dificil, iar ridicarea pietrelor la peste 100 metri presupune o tehnologie şi organizare care poate impresiona şi azi. Codul lui Hamurabi (1792-1750 î.e.n.), rege al Babilonului, prima metropolă din lume, cioplit în piatră neagră de granit înaltă de 2,5 m, impune pentru prima oară o conduită în comerţ: necesitatea contractului, obligaţiile şi drepturile părţilor, modul de împărţire a profitului, precum să sancţiuni pentru cei care au o comportare frauduloasă în afaceri. Codul are 282 de articole referitoare la: ierarhizarea societăţii (sunt definite trei nivele în grupările umane: oamenii liberi, subalternii şi sclavii), protecţia socială (sunt prevăzute măsuri de protejare a familiilor de sclavi), salarizarea (variabilă în funcţie de natura muncii), responsabilitatea profesională (medici, arhitecţi, comercianţi, etc.), preţurile (corelate cu calitatea produselor dar şi cu ierarhia beneficiarului), funcţionarea justiţiei (procedurile de judecată), pedepsele (este pentru prima dată menţionată “legea talionului”).
În China antică persoanele care doreau să ocupe diferite posturi guvernamentale sau administrative erau testate în scris, practică utilizată în managementul modern. Filozofia chineză prin lucrările şi reprezentanţii săi de seamă dovedeşte că activităţile şi comportamentele conducătorilor devenise o preocupare şi o temă de cercetare permanentă mai ales, arată filozofii chinezi, datorită impactului şi a consecinţelor pe care le generează actul decizional. Lao Zi, filozof chinez (sec. VI î.e.n.), considerat unul din părinţii taoismului, născut “sub zodia celor nouă dragoni”, punctează remarcabil anumite aspecte ale comportamentelor conducătorilor. În cartea “Clasicul despre căi şi virtuţi”, o culegere de aforisme având ca subiecte spiritul interior şi morala exterioară, filozoful chinez spune: “Eşecul este temelia reuşitei”; în teoria leadershipului greşeala reprezintă o învăţătură şi nu o catastrofă , faptă care nu mai trebuie repetată în viitor.“Nimeni dintre noi nu ştie cât ştim toţi împreună”; în teoria grupurilor de lucru se evidenţiază capacitatea crescută a grupului de a elabora idei noi. “Dacă cineva te jigneşte, nu căuta să te răzbuni, aşează-te pe malul râului şi îi vei vedea cadavrul plutind ”; un comportament în afara normelor morale va fi mai repede sau mai târziu sancţionat.
Confucius (551-479 î.e.n.) după unii istorici un discipol al lui Lao Zi, considerat primul educator al Chinei a creat o doctrină politică şi socială bazată pe umanism, dreptate, pietate şi cavalerism. Lucrările sale se adresează “oamenilor puterii”, prinţi sau simpli oameni, de comportamentul cărora va depinde destinul grupărilor pe care le conduc. Confucius a nominalizat o serie de valori care pot crea şi menţine armonia între oameni şi fără să-şi dea seama a formulat anumite principii, mai ales în relaţiile umane, care ulterior au fost transformate în doctrine religioase. Ideile umaniste ale lui Confucius se regăsesc în şcoala relaţiilor umane, una din etapele definitorii ale managementului modern.
Sun - Tzu a fost un general chinez care a scris pe foi de bambus Arta războiului (500 î.e.n.), cea mai vechi carte din lume şi în care povăţuieşte regii cum trebuie planificată, organizată, coordonată şi condusă armata pentru a fi învingător.
În cele 13 capitole ale cărţii Sun - Tzu demonstrează modalităţile prin care poate fi materializat aforismul său “Măiestria supremă este să îngenunchezi inamicul înainte de luptă”.
Iată câteva din sfaturile marelui strateg chinez: “În general, cel care ocupă primul terenul şi aşteaptă inamicul, se află în poziţie de forţă, cel care vine pe teren mai târziu şi se aruncă în luptă este deja slăbit”. Este cert că într-o luptă concurenţială pe o piaţă de desfacere, cel care deja este implementat are un avantaj cert faţă de noii veniţi.
“Cântăriţi mai întâi situaţia şu după aceea acţionaţi”. Analiza sistemică reprezintă prima fază obligatorie în procesul decizional modern. Cinci calităţi sunt periculoase la un general (manager):
„Dacă este temerar, poate fi ucis. Un general prost şi curajos este un pericol pentru armata pe care o conduce.”
„Dacă este laş, el va fi capturat. Nehotărârea la un general este o mare calamitate, iar rezultatele acestei trăsături de caracter este aspru sancţionată de inamic”.
„Dacă este furios, poate fi păcălit. Cel care se înfurie uşor este iritabil, încăpăţânat, acţionează în grabă fără a cântări justeţea deciziei”.
„Dacă are sentimentul onoarei prea susceptibil, poate fi calomniat. Cel care ţine să-şi apere reputaţia, din păcate preocupat prea mult de imaginea sa, nu dă atenţie la nimic altceva”.
„Dacă are un suflet milos, poate dovedi slăbiciune. Generalul este incapabil să abordeze ceva nou, pentru a se apuca de alte acţiuni trebuie realism şi pragmatism”.
“Când oamenii se adună în mod constant în grupuri mici şi vorbesc la ureche, generalul (managerul) a pierdut încrederea armatei (angajaţilor).
Recompensele prea dese arată că generalul (managerul) este la capătul puterilor, pedepse prea dese înseamnă că e în culmea descurajării.”
Nu trebuie uitat nici Alexandru cel Mare (336 323 î.e.n.), rege al Macedoniei, fiu mistic al lui Zeus şi urmaş al lui Hercules, elev al filozofului Aristotel, cu statul său major, un autentic consiliu de administraţie şi care în fruntea unei armate de 35.000 de macedoneni şi greci înfrânge oştile de 20 de ori mai numeroase ale Persiei condusă de împăratul Darius datorită strategiei gândite şi adaptate rapid situaţiilor de pe câmpul de luptă dar şi datorită exemplului personal, ca oştean în prima linie, pe care Alexandru l-a dat propriilor războinici. Este de menţionat şi modul în care Alexandru cel Mare a rezolvat o dilemă managerială: când a fost invitat să dezlege nodul gordian, fără a pregeta şi a analiza situaţia a scos spada şi l-a tăiat. Categoric în teoria deciziilor Alexandru cel Mare reprezintă un model de studiat.
Merită menţionat şi Socrate cu contribuţii notabile la definirea principiilor de bază din activităţile financiare, precum şi acei anonimi care în Grecia şi Roma antică au creat şi condus adevărate fabrici productive în textile, exploatări petroliere, armament etc.