Revista Antreprenoriat Transilvan

Afacerea şi Mediul Înconjurător

Prof. univ. dr. ing. Liviu MARIAN

Întreprinderile productive sau comerciale au o structură asamblată constituită dintr-o multitudine de elemente ordonate, care pe lângă legăturile interne, deseori greu de optimizat, au o serie de conexiuni externe, organizaţia funcţionând ca urmare a desfăşurării unor procese dirijate (de execuţie şi de conducere) pe de o parte şi prin interacţiunea dintre elementele componente şi mediul exterior pe de altă parte.

Pentru ca afacerea organizaţiei să supravieţuiască şi să-şi desfăşoare activitatea cu succes este important ca ea să fie considerată ca un sistem deschis care consumă resurse din mediu şi trebuie să se adapteze modificărilor acestuia. De multe ori antreprenorii, pentru a-şi simplifica analizele asimilează firma unui sistem închis, neglijând mediul care îi influenţează puternic performanţele, deci ar fi o greşeală gravă dacă managerii şi-ar concentra atenţia doar pe creşterea eficienţei interne, neglijând relaţiile cu clienţii, competitorii, furnizorii şi comunitatea în care este plasată întreprinderea.

Mediul ca sferă de influenţă' asupra sistemului productiv este stratificat pe două nivele cuprinzând factorii şi elementele ce se găsesc în afara graniţelor organizaţiei şi care prin comportamentul lor au posibilitatea de a afecta rezultatele preconizate.

Primul strat, cu contact permanent de zi cu zi include firma şi îi determină, printr-o influenţă directă, desfăşurarea operaţiilor de bază şi performanţele sistemului.

Clienţii sunt persoanele sau alte instituţii din mediu care solicită bunurile sau serviciile firmei, fiind beneficiarii elementelor de ieşire, determinând succesul economic al firmei. Dacă numărul cumpărăturilor este în creştere, politica organizaţiei trebuie să mărească producţia pentru a satisface cererile, dacă bunurile nu mai sunt solicitate, pentru a preveni eşecul şi declinul, conducerea întreprinderii trebuie să găsească noi produse cu succes pe piaţă.

Furnizorii sunt organizaţiile care dau materia primă, semifabricate sau reperele utilizate de fabrică pentru a realiza bunurile sau serviciile.

Pentru a produce oţel este nevoie de fier, cocs, utilaje dar şi de resurse financiare. Această sumară enumerare atrage atenţia asupra politicii şi diplomaţiei preferenţiale pe care managerii trebuie să o adopte faţă de bănci, tot un fel de furnizori, care pun la dispoziţie capitalul pentru achiziţionarea de echipamente sau pentru politicile de integrare a noi produse. Relaţiile amicale, pozitive cu furnizorii duc la aceepţiunea de client preferenţial, asigurând ritmicitatea livrărilor şi calitatea materialelor la preţurile cele mai reduse.

Piaţa forţei de muncă reprezintă o parte din populaţia mediului care vor lucra sau vor colabora cu organizaţia. Fiecare organizaţie, deci şi întreprinderile, au nevoie de personal pregătit, calificat, educat. Datorită creşterii costurilor de deplasare se constată o reducere a mobilităţii forţei de muncă, din această cauză apariţia de şcoli şi alte forme de specializare a viitorilor angajaţi rezultă ca o politică locală de asigurare a utilizării forţei de muncă în activităţile care rezolvă nevoile sociale de moment.

Mediul general, cel de-al doilea strat, influenţează firma în întreaga sa funcţionalitate chiar dacă nu presupune interferenţe permanente, zilnice.

Mediul tehnologic cuprinde cunoştinţele ştiinţifice şi tehnologice avansate pe care societatea le posedă şi le pune la dispoziţia industriei ca o condiţie primară pentru asigurarea eficienţei; organizaţia este nevoită să aplice aceste cuceriri ştiinţifice care vor schimba, de multe ori, obiectivele iniţiale, funcţionarea şi structura întreprinderii

Componenta socioculturală a mediului ţine cont de distribuţia şi densitatea populaţiei, vârsta medie, nivelul educaţional, normele de comportament, obiceiurile şi valorile existente în comunitatea sau regiunea în care funcţionează firma.

Mediul economic este reprezentat de acei factori care asigură “sănătatea economică” a ţării sau a regiunii în care organizaţia operează: puterea de cumpărare, sistemul de rate, nivelul dobânzilor, rata şomajului, valoarea monedei naţionale, legislaţia protecţionistă cu privire la investiţii fiind tot atâtea elemente economice care influenţează puternic funcţionarea şi dezvoltarea organizaţiilor. Lipsa puterii de cumpărare, inflaţia, scăderile bruşte de preţuri afectează o serie de întreprinderi dar şi furnizorii lor creând instabilităţi economice şi sociale pentru întreaga comunitate.

Mediul legal-politic include reglementările guvernamentale şi locale precum şi acţiunile politice pentru schimbarea legislaţiei care pot avea o influenţă benefică asupra viitorului organizaţiei. Parlamentul şi guvernul prin legile adoptate trebuie să protejeze libera iniţiativă şi consumatorul prin asigurarea calităţii şi siguranţei produselor, să promoveze acţiuni de internaţionalizare a afacerilor fără restricţii. Acţiunile politice se reflectă în mediu în special prin interese de grup, care înfluenţează iniţierea şi dezvoltarea afacerilor.

Modificarea priorităţilor naţionale şi schimbarea continuă a nevoilor sociale în ţările beneficiare de bunuri şi servicii ale organizaţiei reprezintă principalul efect al mediului internaţional. Calitatea înaltă şi preţurile scăzute a automobilelor japoneze şi sudcoreene generează o mare concurenţă pe piaţa americană, schimbările de orientare politică din ţările din estul Europei, a ţărilor din fosta Uniune Sovietică sau din China conduc la deschiderea unor noi pieţe de desfacere. Războiul din Golf a condus la o serie de măsuri economice restrictive impuse de organismele internaţionale, multe ţări şi firme pierzând contracte valoroase şi chiar contravaloarea bunurilor sau prestaţiilor efectuate. Lipsa de informaţii cu privire la factorii mediului pune în dificultate posibilitatea de a prevedea schimbările externe şi disponibilităţile de resurse.

O preocupare a managementului modern este de a-şi asuma rolul de a alinia şi coordona activitatea organizaţiei în funcţie de factori de influenţă ai mediului extern, prognozarea modificărilor din mediu devenind activitate majoră firme, cercetări şi soluţii fiind găsite în departamente specializate reducând incertitudinile şi riscul apariţiei unor situaţii limită, dezavantajoase. Structura organizaţiei trebuie să fie capabilă să se adapteze modificărilor mediului exterior. Cercetările recente au demonstrat că o structură flexibilă, organică, bazată pe o organizare liberă, fără multe reguli şi reglementări, care încurajează munca în echipă, descentralizând procesul decizional şi permiţând o participare activă a personalului conduce la o adaptabilitate ridicată la modificările mediului.